"GRUPIRUL"

Hoinaream prin muntii nostrii deja de o buna bucata de vreme.Pe linga mine si Dorina sau noi pe linga ei ,cum o fi fost,Nelu Clintoc,cu care reusisem sa facem o superba explorare a Pietrei Craiului,Misu Zele ,pe care l-am intilnit intr-o tura in Retezat si cu care am ramas prieteni de viata sau Emil Cadar cu care reusisem sa facem o traversare a Fagarasului au venit de-a lungul timpului multi,prieteni in ale muntelui si in ale vietii.
Intr-un octombrie sfirsit al lui 1986 ,eram in poiana de linga Pestera Comarnic impreuna cu Dorina si Misu stateam si ne incalzeam la focul ,ale carei pale jucause se unduiau usor ,fericiti caci doar ne intorsesem din Pestera Popovat,perla Banatului unde am reusit sa ajungem pina in sala finala.Asadar eram fericiti,putin obositi,doream sa imbucam ceva de ale gurii si sa intram pe seara in Comarnic.
Atunci au sosit alti patru ,Horst,Lenuta,Nicu si Mirela.Ii cunosteam pentru ca ii intilnisem de 1 mai tot aici in zona,chiar am umblat impreuna cu trupa lor si a noastra si Hanz care ii luase sub aripa lui protectoare le tot striga Grupir in sus si grupir in jos.Mai apoi aveam sa aflu ca de fapt Horst si Nicu lucrau la IAEM la fel ca Vicki,Dorina si Nelu Clintoc.Stiind ca pleaca mai tirziu Vicki i-a spus lui Hanz,vezi ca e un grup care pleaca la aceeasi ora din gara din Timisoara cu tine,cauta-i.Grup in romaneste ,grupir dupa Hanz,pe nemteste.I-am invitat la un ceai cald si am aflat ca mergeau spre Popovat,asa ca dupa o scurta informare reciproca,am convenit sa ne intilnim dupa , in acelasi loc.
Noi am intrat in Comarnic,aveam cheia de la Petru ,nepotu cum ii spuneam noi,prieten bun si ghid al pesterii Comarnic.


Ne-am intilnit asadar dupa ce am iesit din Comarnic si l-a un ceai cald  s-au depanat multe povestiri din drumurile noastre.Ne-au placut noii nostrii tovarasi ,ne-am simtit bine impreuna in orele in care au curs amintiri si dorinte legate de munte.
A trecut mai bine de o luna si pe la inceputul lui Decembrie vine o propunere din partea lui Horst sa facem revelionul impreuna la Comarnic, mai precis la cantonul forestier de acolo.S-a discutat acolo si gata .Intilnirile de pregatire au avut loc la Misu acasa care atunci statea intr-o casa veche pe strada Ion Creanga."La Palat "spuneam noi.Acolo Mircea si Dorina,Misu,Olivu,Horst si Lenuta,Nicu si Mirela,Giuca,Nelu Clintoc,Mc Clintoc cum i-am spus mai apoi,Emil si Ioana am hotarit ca trecerea dintre anii 86 si 87 sa o facem impreuna.Acolo l-a Comarnic s-a nascut "Grupirul" un grup de oameni cu o placere comuna, mersul pe munte,pentru a descoprii frumusetea lui fascinata,pentru a descoperii frumusetea sufletului omului la fel de fascinanta,creatia lui Dumnezeu insasi.
Acolo am legat prietenii care dureaza si acum ,nu am fost un grup inregistrat prin nu stiu ce registru,nu am fost un grup care sa caute recorduri ,rezultate diplome si medali.NU noi doar am mers pentru ungerea sufletului nostru in minunata lume naturala de pe linga noi.
De aici am inceput o mina de oameni l-a care mai apoi s-au adaugat si altii: Anca,Bata,Cristina,Gheo,Marie,Bibike,Roberto,Kerstin si multi altii.
Zilele onomastice au devenit si ele un prilej de intilnire dar si un prilej de al echipa pe aniversar cu echipamentul de care ducea lipsa,bocanci,haine,ruksac chiar si cort.Apoi de la sine aptitudinile fiecaruia le-au adus si " functiile" .Asa a aparut si Domn Presedinte, o functie pur anonima si fara nici o putere,dar pe viata,sef cu raspunderi clare vizavi de trasee,ca sa stim pe cine da-m vina in ratacirile noastre(de orice fel),Domn doctor Si Domn bucatar ca sa stim pe cine invinuim atunci cind sintem la capatul fortelor si binenteles vesnic flaminzi si insetati.Au urmat ani de treking in care frumusetea naturii a trecut prin fata ochilor nostrii, in care multe poteci in toata tara si chiar si pe afara au fost calcate de bocancii nostrii.Multe peripetii si faze haioase care merita povestite,si care vor urma si pe acest blog.

1987-Grupirul langa pestera Comarnic.

Pe curind