De data aceasta si la fel ca si in anul precedent dorinta noastra este respectata.
Tinta noastra in acest an este cabana Musuroaie din muntii Mehedinti.
Dupa sedintele de rigoare in care se pune tara la cale,se stabilesc cantitatile de provizii ce trebuiau carate,si de cine,iata-ne coborind cu veselie in gara Baile Herculane.
Un grup numeros de data asta,plin de voie buna cu rucsacii plini si cu damigene pline cu licoarea lui Bachus legate de rucsaci.Doar Misu face nota total discordanta fata de restul.
Simplu ,el si-a adus si schiurile.
Tineti desigur minte ca in povestea trecuta v-am descris zapada pufoasa de circa 30-40 cm din poiana.
Ei acum la Herculane nu era nici urma de zapada.Nu-i nimic i-am spus eu, aici de obicei e asa ,nu dispera ,poate mai sus se schimba peisajul si dam de zapada.Era totusi destul de cald,dar speranta moare ultima .Si uite asa sus in autobuz si jos in Pecinisca,ca mai apoi curind sa fim cu totii la "Fintina lui Ludovic"
Aici coada la aprovizionarea cu apa,pentru ca peste 2 ore nu avem nici un izvor.Desigur fiind foarte incarcati toti ludovicii au fost dati jos si bagati in rucsace.
Eram mai mult de o gramada.Oliver(tov.presedinte,Eu Mircea si Dorina,Misu si Simona,Nicu si Mirela,Horst si Lenuta,Doru si Gabi,Nelu si Mariska,Emil si Ioana,Gabi si Luci si vesnicul tinar,onorabilul Hanz.
Hanz are cu ceva ani ,mai multi decit noi trecea de cincizeci ,dar era o fire vesela cu care puteai sa te distrezi si chiar sa faci trasee frumose,mai ales in zona Cheilor Carasului,unde era ca la el acasa.Ei de data asta nu avea rabdare.Tot ma batea la cap sa o luam din loc.
Stai putin ma Hanzi ,sa fie gata toti ,ca o luam din loc.
-Ma tu stii ca eu merg mai incet o iau inainte putin ca ma ajungeti voi.
-Da mai dar nu stii traseul ca n-ai mai fost pe aici.
-Lasa ca ma descurc io.
-Bine ma uite facem asa ,o luam pe portiuni,urci de aici pe linga cariera si treci de cheile Ferigari pina ajungi la un loc unde poteca devine mai orizontala.Acolo faci o pauza.Si ne astepti.OK?
Dar nu pleci singur cauta pe cineva sa mearga cu tine.
Gata zice Hanz si imediat Emil , Ioana,precum si Gabi a lui Luci,se alatura si ei si o iau usor inainte.Noi mai stam putin ,ca asa e cind sunt multi,unul sta la coada sa ia apa,altuia ii trebuie la buda,altii se dezbraca,altii se imbraca,etc...
Intr-n final o luam si noi la urcus.
Intrarea in valea aceasta a Ferigarilor este spectaculoasa si este prima imagine pe care o vezi venind dinspre gara,surpriza pentru cei care vin prima data fiind foarte mare.La o altitudine mica de cam 60-200 de metri dintr-o data iti apare prapastiile muntilor Mehedinti .
Am urcat incet cu grija,deorece rucsacele erau grele si viteza unui grup trebuie sa fie egala cu viteza ultimului.Repede observi care are rucsacul incarcat si care mai putin.Dar erau si multe fete care aveau greutate mare pe umeri si atentia trebuie sporita,pentru a putea prevede din timp,eventuale poticniri sau nevoia de ajutor.Dar s-a urcat bine acest prim urcus.Dupa peste o ora de urcus lasam oamenii sa respire si sa coboare rucsacul din spate.Frumusetea peisajului este unica aici ,creasta este spectaculosa si nici un moment nu iti poti inchipuii locuri atit de aproape dar si atit de ascunse.
Zapada a disparut complet si de aici,si vremea s-a incalzit deja,deci este clar ca Misu a carat schiurile degeaba.Binenteles ca la unison s-a decretat si aprobat o motiune in care se spune ca principalul vinovat este Misu care de cite ori cara schiurile sansa de a exista si zapada este invers proportionala cu departarea locului de schiat si deci este principalul responsabil de topirea zapezii.Fapt pentru care unii au sugerat sa-i sporim atributiile pentru a plati asa din vina sa.
Cu greu Eu si prezidentialul Olivu am reusit sa aminam verdictul mai incolo.Oliver chiar spune ca ar fi cazul sa deschidem mai repede lucrarile revelionului si primele esantioane incercate sa fie din rucscul lui.Nu s-a supus la vot deoarece Misu a spus ca intotdeauna in rucscul lui gasesti tot ce ai si nu ai nevoie ,incepind cu lopatica militara si terminind cu menghina proletara.
Asa ca nu ne-am mai facut probleme si l-am incurajat cu numeroase indemnuri "hai dai drumul odata" Sa te vad in fata ,ca ,un exemplu,Cu magarul in frunte ,Am ajuns la munte.
Hanz ,bineinteles ca nu a putut sa stea prea mult timp si imediat ce am ajuns si noi el dorea sa plece din nou in fata.
-Binneeeee ,De data asta mergi pe poteca asta o tii drept ,nu faci la stinga sau la dreapta pina ajungi la un salas care e partea stinga.E mare ,intr-o livada nu ai cum sa-l scapi.Ne astepti acolo.
Ei daca prima data cei patru au ascultat de mine,acum au crezut ca se descurca si singuri,si probabil satui de asteptat la salas au plecat mai departe.Dar poteca intra dupa cam 200 de metri in padure si dupa inca 200 de metri este o bifurcatie de poteci,una care o ia in dreapta si care urca pieptis pina in virful dealului prin padure si merge apoi spre centrul comunei Podeni, poteca ce se vede foarte bine ,fiind des calcata de sateni,si alta care este mai putin calcata ,acoperita cu frunze,care aprope imediat trece peste un piriias si o ia in urcus usor ca mai apoi sa fie pieptis pina in creasta de unde se coboara scurt in poiana Musuroaie.
Binenteles ca Trupa lui Hanz a luat-o spre dreapta.
Noi am ajuns la Salas unde am promis o pauza mai mare celorlalti,s-a pus de un ceai si am observat lipsa celor patru.
Pai sa speram ca au lut-o pe unde trebuie,poate s-au intilnit cu cineva si le-a spus pe unde sa o ia.
Sa nu ne facem griji inca.O sa vedem la Musuroaie.Am luat-o si noi din loc si l-a bifurcatie ne-am intilnit cu doi care coborau pe poteca din dreata.
Nu va suparati nu a-ti vazut patru turisti cu rucsaci ca si noi,nu a-ti trecut pe linga ei?
Si raspunsul a venit imediat.Ba da cred ca sunt in deal acum.Na bine ,asta ne mai lipsea.Ce facem ma intreaba ceilalti, O luam dupa ei?
-Eu zic sa nu mergem deocamdata ,avem si noi rucsacii nostrii si poate nu e nevoie de un efort suplimentar.O data ajunsi in deal dau de drumul forestiar de cresta care trece chiar deasupra cabanei.Si daca o iau pe el atunci se intilnesc cu drumul ce vine de la Musuroaie, pe lung.
Hai sa mergem la cabana si acolo daca nu sunt ne organizam si ii cautam.Zis si facut.Curind am intrat in poiana si apoi am ajuns linga Cabana.Rucsacii au coborit din spatele nostru si am rasuflat usurati.Ne-am uitat unul spre altul si in afara celor patru mai lipsea unul,Olivu. Dar iata-l indepartare ca o naluca care greu apare,si incet incet se aproprie cu greu.Greutatea rucsacului si-a pus amprenta pe spatele lui si abia pasind se aproprie.Da vine.Repede am scos o sticla cu vin rosu am rupt o bucata de pita,si aliniati i-am dat onorul si l-am imbiat cu de ale gurii.
Hanz are cu ceva ani ,mai multi decit noi trecea de cincizeci ,dar era o fire vesela cu care puteai sa te distrezi si chiar sa faci trasee frumose,mai ales in zona Cheilor Carasului,unde era ca la el acasa.Ei de data asta nu avea rabdare.Tot ma batea la cap sa o luam din loc.
Stai putin ma Hanzi ,sa fie gata toti ,ca o luam din loc.
-Ma tu stii ca eu merg mai incet o iau inainte putin ca ma ajungeti voi.
-Da mai dar nu stii traseul ca n-ai mai fost pe aici.
-Lasa ca ma descurc io.
-Bine ma uite facem asa ,o luam pe portiuni,urci de aici pe linga cariera si treci de cheile Ferigari pina ajungi la un loc unde poteca devine mai orizontala.Acolo faci o pauza.Si ne astepti.OK?
Dar nu pleci singur cauta pe cineva sa mearga cu tine.
Gata zice Hanz si imediat Emil , Ioana,precum si Gabi a lui Luci,se alatura si ei si o iau usor inainte.Noi mai stam putin ,ca asa e cind sunt multi,unul sta la coada sa ia apa,altuia ii trebuie la buda,altii se dezbraca,altii se imbraca,etc...
Intr-n final o luam si noi la urcus.
Intrarea in valea aceasta a Ferigarilor este spectaculoasa si este prima imagine pe care o vezi venind dinspre gara,surpriza pentru cei care vin prima data fiind foarte mare.La o altitudine mica de cam 60-200 de metri dintr-o data iti apare prapastiile muntilor Mehedinti .
Am urcat incet cu grija,deorece rucsacele erau grele si viteza unui grup trebuie sa fie egala cu viteza ultimului.Repede observi care are rucsacul incarcat si care mai putin.Dar erau si multe fete care aveau greutate mare pe umeri si atentia trebuie sporita,pentru a putea prevede din timp,eventuale poticniri sau nevoia de ajutor.Dar s-a urcat bine acest prim urcus.Dupa peste o ora de urcus lasam oamenii sa respire si sa coboare rucsacul din spate.Frumusetea peisajului este unica aici ,creasta este spectaculosa si nici un moment nu iti poti inchipuii locuri atit de aproape dar si atit de ascunse.
Zapada a disparut complet si de aici,si vremea s-a incalzit deja,deci este clar ca Misu a carat schiurile degeaba.Binenteles ca la unison s-a decretat si aprobat o motiune in care se spune ca principalul vinovat este Misu care de cite ori cara schiurile sansa de a exista si zapada este invers proportionala cu departarea locului de schiat si deci este principalul responsabil de topirea zapezii.Fapt pentru care unii au sugerat sa-i sporim atributiile pentru a plati asa din vina sa.
Cu greu Eu si prezidentialul Olivu am reusit sa aminam verdictul mai incolo.Oliver chiar spune ca ar fi cazul sa deschidem mai repede lucrarile revelionului si primele esantioane incercate sa fie din rucscul lui.Nu s-a supus la vot deoarece Misu a spus ca intotdeauna in rucscul lui gasesti tot ce ai si nu ai nevoie ,incepind cu lopatica militara si terminind cu menghina proletara.
Asa ca nu ne-am mai facut probleme si l-am incurajat cu numeroase indemnuri "hai dai drumul odata" Sa te vad in fata ,ca ,un exemplu,Cu magarul in frunte ,Am ajuns la munte.
Hanz ,bineinteles ca nu a putut sa stea prea mult timp si imediat ce am ajuns si noi el dorea sa plece din nou in fata.
-Binneeeee ,De data asta mergi pe poteca asta o tii drept ,nu faci la stinga sau la dreapta pina ajungi la un salas care e partea stinga.E mare ,intr-o livada nu ai cum sa-l scapi.Ne astepti acolo.
Ei daca prima data cei patru au ascultat de mine,acum au crezut ca se descurca si singuri,si probabil satui de asteptat la salas au plecat mai departe.Dar poteca intra dupa cam 200 de metri in padure si dupa inca 200 de metri este o bifurcatie de poteci,una care o ia in dreapta si care urca pieptis pina in virful dealului prin padure si merge apoi spre centrul comunei Podeni, poteca ce se vede foarte bine ,fiind des calcata de sateni,si alta care este mai putin calcata ,acoperita cu frunze,care aprope imediat trece peste un piriias si o ia in urcus usor ca mai apoi sa fie pieptis pina in creasta de unde se coboara scurt in poiana Musuroaie.
Binenteles ca Trupa lui Hanz a luat-o spre dreapta.
Noi am ajuns la Salas unde am promis o pauza mai mare celorlalti,s-a pus de un ceai si am observat lipsa celor patru.
Pai sa speram ca au lut-o pe unde trebuie,poate s-au intilnit cu cineva si le-a spus pe unde sa o ia.
Sa nu ne facem griji inca.O sa vedem la Musuroaie.Am luat-o si noi din loc si l-a bifurcatie ne-am intilnit cu doi care coborau pe poteca din dreata.
Nu va suparati nu a-ti vazut patru turisti cu rucsaci ca si noi,nu a-ti trecut pe linga ei?
Si raspunsul a venit imediat.Ba da cred ca sunt in deal acum.Na bine ,asta ne mai lipsea.Ce facem ma intreaba ceilalti, O luam dupa ei?
-Eu zic sa nu mergem deocamdata ,avem si noi rucsacii nostrii si poate nu e nevoie de un efort suplimentar.O data ajunsi in deal dau de drumul forestiar de cresta care trece chiar deasupra cabanei.Si daca o iau pe el atunci se intilnesc cu drumul ce vine de la Musuroaie, pe lung.
Hai sa mergem la cabana si acolo daca nu sunt ne organizam si ii cautam.Zis si facut.Curind am intrat in poiana si apoi am ajuns linga Cabana.Rucsacii au coborit din spatele nostru si am rasuflat usurati.Ne-am uitat unul spre altul si in afara celor patru mai lipsea unul,Olivu. Dar iata-l indepartare ca o naluca care greu apare,si incet incet se aproprie cu greu.Greutatea rucsacului si-a pus amprenta pe spatele lui si abia pasind se aproprie.Da vine.Repede am scos o sticla cu vin rosu am rupt o bucata de pita,si aliniati i-am dat onorul si l-am imbiat cu de ale gurii.
Olivu din "patul prezidential"
Poiana , verde ca in apropierea primaverii,nu credea in iarna prezenta si radea de ea,dupa ce in urma cu doar trei saptamani un strat de omat greu acoperea pamintul.
Am scos harta zonei si i-am impartit in echipe de cite doi ,hotarind rapid sectorul in care sa caute fiecare asa incit sa nu ramina nici o palma din terenul in care ar trebuii sa se afle ratacitii nostrii,necautat.Apoi am trecut la treaba.I-am gasit repede chiar sus pe dealul in care au urcat, binenteles nu stiau pe unde se afla, si asta m-a facut sa inteleg ca desi am discutat cu fiecare despre toponimia zonei si i-am dat aproape fiecaruia cate o harta a fost tot degeaba.
Si-au luat binenteles portia de cearta de la fiecare .acum binenteles ,puteam sa incepem revelionul.Ne-am impartit in echipe care sa asigure tot ce era necesar si la treaba.Apoi brusc s-a decretat ca ora de incepere a revelionului oficiala este de 21 si tinuta este obligatorie.Imediat am avut si contestatari care daca nu au nimic cu ora sigur aveau cu tinuta.In sfarsit ,tov presedinte a decretat ca tinuta este tinuta si orice tinuta este in regula,dar nu se poate fara cravata.Asa ca cravatele din hartie de buda au avut mare trecere.Cei mai tineri dintre noi s-au organizat si au format grupa mica ,si nu am inteles noi bine ce rol avea grupa asta ca de sindicat inca nu putea fi vorba,iar de montaniarzi nici atita,dar prima lor cerere a fost sa treaca de la treburile de jos la care erau distribuiti ,la treburi mai nobile,cum ar fi cea de paharnic dar va dati seama ca nu aveau nici o sansa sa ajunga paznic la oi,lupii,asa ca spirtoasele au ramas sub stricta supraveghere a celor mai indreptatiti .
Horst a instalat muzichia,lampile de carbid s-au aprins si lumina alba a flacarii ,inmanuncheaza si dorintele nostre da mai bine in noul an.Cu voie bunasi distractie am trecut in noul an.Spre dimineata am intins saltelele si am intrat in saci.Dupa citeva ore de somn ne-am trezit si dupa un mic dejun rapid eram gata de tura pe munte.Am luat-o usor la picior si am urcat spre vf.Domogled.Poiana Musuroaie se afla la o altitudine de 850 de metri,asa ca cei 260 de metri diferenta de nivel au fost parcursi usor.Vremea era splendida,cald,placut,copacii isi aratau primii muguri,sperind in venirea primaverii in acest 1 ianuarie 1988.Atmosfera clara si ea ,iar de sus de pe Domogled se putea vedea ca in palma Balie Herculane,parca eram la o intindere de brat si putem atinge biserica catolica din centrul statiunii.In departare se desluseau bine,inaltimile de linga Dunare.Spre nord est Paringul si Retezatul iar spre nord Tarcu si Godeanul.Arjana cea frumoasa era parca la o aruncatura de bat.Superb chiar si un fluture ce ii tot dadea tircoale presedintelui,bag seama un contestatar al vremurilor,fluturele nu Oliver.
Am coborit incetisor de pe virf prin iarba imbelsugata trecind apoi pe linga jnepeni intrind repejor in padure.Curind eram in fata pesterii Soroniste,descrisa in povestirea precedenta.Am intrat cu totii si am vizitat-o pina la avenul din capat.Apoi am coborit si dupa aproape 6 ore de la plecare iata-ne ajunsi inapoi la cabana.Am reinceput distractia si tirziu in noapte oboseala ne-a trimis la culcare.Dimineata am avut oaspete pe Nea Stefan padurarul , care a trecut sa ne vada I-am multumit toti pentru favoarea acordata noua,pentru increderea avuta in noi,si deja ne-am simtit ca niste adevarati prieteni.Un om extraordinar.Si in uralele tuturor s-a propus sa revenim si in anul urmator.
Am coborit spre Baile Herculane cu multumirea ca au fost citeva zile superbe si ca pina la urma ne-am simtit foarte bine intre noi,adica intre prieteni.
Acesta a fost primul revelion al Grupirului la Cabana Musuroaie din muntii Mehedinti,dar nu si ultimul pentru ca in Decembrie 1988 am fost din nou prezenti .
Dar asta e o alta poveste.
Pe curind
Poiana , verde ca in apropierea primaverii,nu credea in iarna prezenta si radea de ea,dupa ce in urma cu doar trei saptamani un strat de omat greu acoperea pamintul.
Am scos harta zonei si i-am impartit in echipe de cite doi ,hotarind rapid sectorul in care sa caute fiecare asa incit sa nu ramina nici o palma din terenul in care ar trebuii sa se afle ratacitii nostrii,necautat.Apoi am trecut la treaba.I-am gasit repede chiar sus pe dealul in care au urcat, binenteles nu stiau pe unde se afla, si asta m-a facut sa inteleg ca desi am discutat cu fiecare despre toponimia zonei si i-am dat aproape fiecaruia cate o harta a fost tot degeaba.
Si-au luat binenteles portia de cearta de la fiecare .acum binenteles ,puteam sa incepem revelionul.Ne-am impartit in echipe care sa asigure tot ce era necesar si la treaba.Apoi brusc s-a decretat ca ora de incepere a revelionului oficiala este de 21 si tinuta este obligatorie.Imediat am avut si contestatari care daca nu au nimic cu ora sigur aveau cu tinuta.In sfarsit ,tov presedinte a decretat ca tinuta este tinuta si orice tinuta este in regula,dar nu se poate fara cravata.Asa ca cravatele din hartie de buda au avut mare trecere.Cei mai tineri dintre noi s-au organizat si au format grupa mica ,si nu am inteles noi bine ce rol avea grupa asta ca de sindicat inca nu putea fi vorba,iar de montaniarzi nici atita,dar prima lor cerere a fost sa treaca de la treburile de jos la care erau distribuiti ,la treburi mai nobile,cum ar fi cea de paharnic dar va dati seama ca nu aveau nici o sansa sa ajunga paznic la oi,lupii,asa ca spirtoasele au ramas sub stricta supraveghere a celor mai indreptatiti .
Horst a instalat muzichia,lampile de carbid s-au aprins si lumina alba a flacarii ,inmanuncheaza si dorintele nostre da mai bine in noul an.Cu voie bunasi distractie am trecut in noul an.Spre dimineata am intins saltelele si am intrat in saci.Dupa citeva ore de somn ne-am trezit si dupa un mic dejun rapid eram gata de tura pe munte.Am luat-o usor la picior si am urcat spre vf.Domogled.Poiana Musuroaie se afla la o altitudine de 850 de metri,asa ca cei 260 de metri diferenta de nivel au fost parcursi usor.Vremea era splendida,cald,placut,copacii isi aratau primii muguri,sperind in venirea primaverii in acest 1 ianuarie 1988.Atmosfera clara si ea ,iar de sus de pe Domogled se putea vedea ca in palma Balie Herculane,parca eram la o intindere de brat si putem atinge biserica catolica din centrul statiunii.In departare se desluseau bine,inaltimile de linga Dunare.Spre nord est Paringul si Retezatul iar spre nord Tarcu si Godeanul.Arjana cea frumoasa era parca la o aruncatura de bat.Superb chiar si un fluture ce ii tot dadea tircoale presedintelui,bag seama un contestatar al vremurilor,fluturele nu Oliver.
Am coborit incetisor de pe virf prin iarba imbelsugata trecind apoi pe linga jnepeni intrind repejor in padure.Curind eram in fata pesterii Soroniste,descrisa in povestirea precedenta.Am intrat cu totii si am vizitat-o pina la avenul din capat.Apoi am coborit si dupa aproape 6 ore de la plecare iata-ne ajunsi inapoi la cabana.Am reinceput distractia si tirziu in noapte oboseala ne-a trimis la culcare.Dimineata am avut oaspete pe Nea Stefan padurarul , care a trecut sa ne vada I-am multumit toti pentru favoarea acordata noua,pentru increderea avuta in noi,si deja ne-am simtit ca niste adevarati prieteni.Un om extraordinar.Si in uralele tuturor s-a propus sa revenim si in anul urmator.
Am coborit spre Baile Herculane cu multumirea ca au fost citeva zile superbe si ca pina la urma ne-am simtit foarte bine intre noi,adica intre prieteni.
Acesta a fost primul revelion al Grupirului la Cabana Musuroaie din muntii Mehedinti,dar nu si ultimul pentru ca in Decembrie 1988 am fost din nou prezenti .
Dar asta e o alta poveste.
Pe curind
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu