" Arome de Poteci " : Sa privim Dunarea de pe Trescovat

Să privim Dunărea de pe Trescovăț

Un traseu de o frumusețe rară, care ne oferă imagini deosebite, indiferent de anotimp. Muntele Trescovăț este, de fapt, un neck vulcanic adică, mai pe înțelesul nostru, este format prin erupția lavei vulcanice care este expulzată printr-un coș (horn) spre exterior și, după stingerea vulcanului, în interiorul coșului rămâne lava vulcanică întărită. Prin eroziunea materialului exterior, de-a lungul timpului, lava întărită ca un monolit apare la exterior fiind, în general, o rocă mai dură decât de pereții coșului. În cazul nostru, Trescovățul este, de fapt, o rocă dură, o lavă vulcanică întărită în interiorul coșului vulcanic.

Traseul nostru începe de pe malul Dunării de lângă o casă (există și câteva locuri de parcare) aflată la 9 km de Cozla sau 10 km de Svinița, depinde din ce direcție veniți. Ca informație suplimentară, ne aflăm exact în dreptul sitului arheologic Lepenski Vir de pe celălalt mal al Dunării, clădirea albă cu acoperișul din sticlă fiind un punct de reper.

Un panou de identificare al traseului se află în imediata vecinătate a drumului și, urmărind marcajul triunghi roșu, începem ascensiunea. Ne aflăm la o altitudine de aprox. 140 m. După primii 50 de metri trecem pe lângă sălașul lui Ivanovici, urcăm ușor, trecem prin porțiuni împădurite și poieni, ajungând apoi la un nou sălaș, cel al lui Petrovici. Urcușul se întețește puțin și porțiuni pietroase se suprapun cu poteca noastră, iar imaginile Trescovățului sunt impresionante. La fel, în spatele nostru, crește încet, încet și imaginea impresionantă a Dunării. Urcăm ușor, nu ne grăbim și aproape după o oră de la plecare trecem apa unui pârâiaș unde facem o scurtă pauză și ne umplem bidoanele cu apă (este ultimul loc în care ne putem alimenta cu apă). Alternăm trecerile prin păduri și poieni, pădure în care predominant este fagul, dar găsim și cer, carpen, mojdrean iar în poieni orhidee, garofițe, brândușe galbene sau violet, sunătoare, coada șoricelului și altele. Fauna este reprezentată de mamifere precum căpriorul, lupul, mistrețul; reptile cum ar fi gușterul, vipera cu corn, sau broasca țestoasă a lui Hermann.

La aprox. 2h 15 min de la plecare ajungem la ultimul punct de urcare spre vest și, ușor fără să forțăm, în 15 minute suntem pe vârf. Drapelul tricolor ne întâmpină fluturând în bătaia vântului, iar imaginea este copleșitoare.

Aici, la 755 m altitudine, cu aproape 615 m mai sus față de Dunăre, se deschide în fața ochilor o panoramă impresionantă, atât asupra plaiurilor românești cât și asupra celor sârbești, Dunărea șerpuind uimitor la picioarele noastre. Vârful Trescovăț este unul dintre cele mai înalte vârfuri ale Parcului Natural Porțile de Fier. Spre vest vedem chiar și Ravensca, un sat de cehi, iar în aval pe malul drept al Dunării, Grebenul Sârbesc. Priveliștile de jur împrejurul nostru ne copleșesc cu frumusețea lor.

Aici, sus pe platou, un alt localnic renumit ne dă binețe. Este vorba de pinul Bănățean. Semeț și cu parfumul acelor și conurilor sale ne creează imaginea unui superb loc alpin.

După multe fotografii și contemplări asupra frumosului din jurul nostru, cu mare părere de rău, trebuie sa coborâm. Ajungem, după 10 minute, în locul final al urcării și aici o luăm spre dreapta, spre est și apoi sud, ocolind monolitul imens care este Trescovăț. Poteca marcată nu pune probleme la început, dar după ce înconjoară Trescovățul, înainte de a o lua spre vest, marcajele devin mai rare și este nevoie de o atenție sporită. La un moment dat, întâlnim un stâlp de marcaj cu o săgeată înspre Trescovăț. Aici trebuie să urcăm în direcția Trescovățului cam 10-15 minute pentru a intra în firul văii de unde un drum forestier ne va scoate, în final, la locul de unde am plecat. Din vârf și până la sosire am făcut aprox. 2 ore.